Proprietăți fizice
Rășinile epoxidice au grupări hidroxil secundare și grupări epoxi, iar grupările hidroxil secundare pot reacționa cu izocianați. Ca poliol, rășina epoxidică este adăugată direct la componenta care conține hidroxil-a adezivului poliuretanic. În această metodă, doar gruparea hidroxil participă la reacție, iar gruparea epoxi nu reușește să reacționeze.
Utilizați gruparea carboxil a rășinii acide pentru a deschide inelul epoxidic și apoi reacționați cu izocianatul din adezivul poliuretanic. De asemenea, este posibilă dizolvarea rășinii epoxidice în acetat de etil, adăugarea de acid fosforic pentru a încălzi reacția și adăugarea aductului la adezivul poliuretanic pentru a îmbunătăți vâscozitatea inițială, rezistența la căldură și stabilitatea hidrolitică a adezivului. Alcoholaminele sau aminele pot fi, de asemenea, folosite pentru a reacționa pentru a genera polioli. Prezența atomilor terțiari de azot în aducti poate accelera reacția NCO.
Utilizarea rășinii epoxidice ca componentă polihidroxială combină avantajele poliuretanului și ale rășinii epoxidice, care are o bună rezistență la lipire și rezistență chimică. Rășina epoxidică utilizată la fabricarea adezivilor poliuretanici adoptă în general soiurile EP-12 și EP-13, EP-16 și EP-20.
Metoda de modificare
1. Alegeți un agent de întărire;
2. Adăugați diluant reactiv;
3. Adăugați umplutură
4. Adăugați rășină specială termorezistentă sau termoplastică;
5. Îmbunătățiți rășina epoxidică în sine.
